Nu e nici o surpriză că mulţi, în ţara asta, şi din varii motive, se declară exasperaţi de convieţuirea cu etnia rroma. Dar exasperarea asta, oricât de violent ar fi exprimată, nu rezolvă în nici un caz problema – poate, cel mult, s-o agraveze.

Lucrurile nu se pot schimba peste noapte. Pot unii să vrea din răsputeri moartea tuturor ţiganilor din România – nu vor muri. Nici nu vor emigra, nici nu vor dispărea, nici nu se vor integra în două-trei săptămâni doar pentru că aşa vrem noi, “ceilalţi”. Noi, ceilalţi, avem o grămadă de păcate oricum – nu suntem nici nemţi, nici englezi, şi e suficient să plecăm în concediu prin Europa ca să vedem diferenţele. Nu ne avantajează, şi de aici cu atât mai mare ipocrizia faţă de o categorie realmente defavorizată din această ţară. Poate că e un complex de inferioritate la mijloc: dacă tot apărem ca nişte înapoiaţi prin comparaţie cu Vestul, avem a a ne da şi noi mari şi intoleranţi cu unii mai nenorociţi chiar decât noi.
…
E un cerc vicios. Sunt atât de săraci, încât nici măcar n-au cu ce să-şi îmbrace copiii, ca să-i dea la şcoală. Mulţi n-au văzut apă curentă decât pe la cişmelele din centru. Unii strâng PET-uri goale de pe la gropile de gunoi ca să câştige 15 lei pe zi. Hrăniţi voi copiii cu 15 lei şi mai cumpăraţi-le şi cărţi, caiete, creioane, haine, apoi zâmbiţi voi când un blogger vă face maimuţe.
…
Şi da, nu se va schimba nimic semnificativ anul acesta şi nici anul viitor.

Dar dacă înţelegem ce vrem şi acceptăm obiectivul de a-i ajuta să iasă din izolarea asta, poate vom începe să facem nişte paşi măsurabili în vreo 10 ani.

Nu uitaţi: în urmă cu 50 de ani, negrilor încă le era interzis să meargă la aceleaşi şcoli cu albii, prin unele state din sudul Statelor Unite. Din acest punct de vedere, noi stăm mai bine ca americanii – doar că suntem cu jumătate de secol în urmă.

Articolul integral aici: http://www.petreanu.ro/2009/10/lungul-drum-spre-normalitate/